1. Populația maximă a unei specii pe care o zonă sau un ecosistem specific o poate susține la nesfârșit fără deteriorarea caracterului și calității resursei. 2. Nivelul de utilizare, la un anumit nivel de management, la care o resursă naturală sau făcută de om se poate susține pe o perioadă lungă de timp. De exemplu, nivelul maxim de utilizare recreativă, din punct de vedere al numărului de persoane și al tipurilor de activitate, care poate fi acomodat înainte ca valoarea ecologică a zonei să scadă.